E soare afara si caldura-mi intra-n sange si ma face sa fac lucruri prostesti dar care nu ma deranjeaza chiar de loc. Imi place sa ma port prosteste, imi place sa invat din greseli.
Si ce am invatat pana acum e ca nu are rost sa plang, sa ma distrug pentru orice greseala. Mai bine invat din ea si o las in urma. Am invatat sa nu mai privesc spre trecut si sa tintesc cat mai sus, pentru ca daca nu ating luna, macar ajung printre stele.
PS: Stiu ca e ciudat, dar totusi e atat de dragut. Are un zambet atat de frumos!
Nice :> tinandu-ne de mana , vom atinge si Luna . Nu ne limitam doar la stele :*
RăspundețiȘtergere