imbratisarea.

"As fi vrut sa te păstrez în brate asa cum țin trupul copilăriei, întrecut cu morțile-i nerepetate.""-Frumoasă rochie! și-a complimentat singură frumusețea albă, în straturi transparente, lungă pană la genunchii ei firavi ce ii încadra trupul perfect. Si perfect ar fi putin spus, mult prea putin. A făcut câteva piruete ca o balerină veritabilă și s-a lăsat apoi încet pe iarba moale, la fel cum s-ar fi lăsat pe patul de flori pe care dormea în fiecare seară.
Mai visează uneori că se întoarce la ea în zori, că se-ntoarce pe pat de flori. Dar Făt-Frumos al ei e de mult plecat, ancorat în realitatea ce ei ii displăcea atât de mult. Si ce frumos visa la pieptul lui și ce ușor o purta în brate pana la margini de ocean. Ar fi putut dura la infinit căci mana ei pe mana lui era o dulce povara dar acum o lume ii desparte. Cat a durat? O luna. Un an. Zece ani? A uitat de mult răspunsul..
Lumea e ciudata, parca ieri erau convinși ca e îndeajuns de mica încât s-o poată cuceri cu un simplu sărut. Iar azi? Azi nici măcar nu mai vorbim.. azi e prea mare, e lumea-ntreagă intre ei.
-Nu știi niciodată când îți vei găsi locul lume. ii spunea ei strângând-o și mai tare la piept. Ea, dădea calma din cap și se cuibărea mai bine.
-Locul meu e aici. nu știa nimic atunci, absolut nimic.
Nu poate renunța. Ea nu renunța niciodată și el o admira pentru asta. Simte că l-ar dezamăgi profund deși au trecut luni bune de când și-au vorbit ultima oară ca cei doi îndrăgostiți de odinioară. Își evita privirea; lumea dintre ei sunt ochii lor ce refuză să se privească. Trist.
Dar Făt-Frumos ce simte?"

there's a little bit of you in all this.

Bun, Mishi las pe mana ta continuarea. :)
O găsiți aici.