fiecare trandafir cu spinul lui. prima parte.

Ningea. Ningea ingrozitor de mult pentru o zi de Februarie tarziu, dar sincer nu ii pasa. Isi vedea linistita de drum fara sa auda nimic. Nu isi auzea pasii calcand brutal pe zapada proaspat asternuta asa cum nu auzea zumzetul creat de oamenii grabiti sa se ascunda de ninsoare. Isi stia drumul si era concentrata pe el, nu o interesa nimic altceva. Trebuia sa ajunga acolo cumva, chit ca ii lua toata noaptea sa traverseze intersectia aia infernala. Trecuse fara probleme de McDonalds' si acum nu o mai despartea decat o straduta pustie. A traversat catre partea cealalta fara macar sa se uite daca masinile se oprisera. Nici nu se uitase bine daca se facuse verde sau nu.. mai avea asa putin si batutse atata drum sa ajunga acolo incat chiar nu o mai interesa. Vroia sa ajunga cat mai repede acolo. Cu fiecare pas lasa tot mai mult in urma aglomeratia din Piata Romana. Parul ii era ud, caci si-l lasase liber azi, buclat. A pierdut iar o ora in fata oglinzii azi dimineata, cand a mintit-o pe mama sa ca se pregateste pentru scoala.
Incet, incet, incepuse sa nu mai auda nici macar melodia care se repeta de cateva ore bune in ipod-ul ei negru. Din goliciunea ochilor ei am realizat ca nu se gandea la nimic. Sau daca o facea gandul acela disparea subit. Si totusi, ea nu tresarea, nu isi scoase nici macar pentru o fractiune de secunda mainile din buzunar, nu isi aranjase nici macar o singura data parul ud, nu ridicase privirea din pamant nici macar la traversare. Era in lumea ei.

-Te-ai intors. Fata din spatele barului o privea zambind. O stia, clienta fidela.
N-a schitat nici un zambet, nici macar nu a incercat. A dat din cap si s-a indreptat catre canapeaua pe care isi derula zilnic filmul amintirilor din iarna trecuta.
Meniul acela vechi o astepta ca de obicei pe masuta prea joasa pentru gustul ei. Niciodata nu i-a placut dar nu s-a plans. Pe atunci era prea absorbita in conversatiile acelea fara noima ce se purtau de cate ori ajungeau acolo. Acelasi ceai ii facea cu ochiul de fiecare data. Si-a ridicat privirea catre blonda care o intampinase cu cateva minute mai devreme si i-a zambit pentru prima oara in multe zile.
-O Piña Colada.
-Mi-ai zambit. Blonda se apropie de ea si se aseza usor pe canapeaua moale. S-a intamplat ceva bun? Este, pe bune acum, prima oara cand te vad zambind de cand ai inceput sa ne vizitezi.
I-a zambit amar si a dat din cap fara sa raspunda insa. Chelnerita o privi atent si isi puse mana peste a ei.
-E bine atunci. Imi esti draga, daca vrei putem vorbi, ma pricep sa ascult. S-a ridicat sa plece si in timp ce cobora micile scari s-a intors si i-a zambit larg. Sunt aici daca e ceva. Ceaiul vine imediat.