tu nu ai trup, tu nu ai suflet.

Music: Painting flowers - All time low
Gânduri: "i'm gonna find a way to make it tonight."

Si ma gândeam zilele astea cât nu reușeam sa închid un ochi, ca mi-e dor de camera mea. Si ma întrebam cum ar fi fost dacă as fi fost singura la părinti. Si brusc am realizat ca eu chiar îmi pot imagina cum ar arata viata fără sora mea.
(imagine de la Reviviscent)

E ciudat dar m-as putea trezi dimineața fără sa aud zumzetul insuportabil făcut de vechiul calculator din camera mea. Si apoi m-as putea duce la baie și sa fac un dus cald fără sa ma enervez ca nu mai am gel de dus și ca pasta de dinți nu e la locul ei. Apoi mi-as face mic-ul dejun liniștită și ma voi așeza în fata calculatorului fără întreruperi.
Camera ar fi doar a mea, bineînțeles și totul ar arata la exact cum as vrea eu. Nu e asa ca e ciudat? Dupa atâția ani în care am împărțit..
Stăteam în patul meu în una din diminețile astea fără pic de somn și pur și simplu ma uitam prin camera. Îmi părea asa de străina, nu mai dormisem de mult acolo.
Incă de dinainte sa se termine școala eu am început sa dorm tot mai des în sufragerie. Din diverse motive. Unul din ele -și cel mai des probabil- era ca vroiam sa vorbesc la telefon sau sa tastez mesaje pana târziu în noapte. Din camera mea nu puteam, se afla exact lângă dormitorul părinților și m-ar fi auzit. Asa ca sufrageria era cea mai buna opțiune. Si am continuat sa dorm acolo și practic sufrageria devenise camera mea, eu având și biroul tot în sufragerie.
Acum, în ultimele zile, mai exact de când m-am întors din Turcia am început sa mai dorm uneori în camera mea. Si îmi părea atât de rece, de inexpresiva. Parca eu nici măcar n-am avut vreo legătura cu decorarea ei și nimic din ce e acolo nu-mi aparține.
E aiurea asa, serios.

Legat de lucrul care ma frământa acum câteva zile? Tin doar sa va spun ca iar am tras concluzii pripite. Încep sa cred ca lucrurile își intra încet, încet pe făgașul normal. Si e bine, ma bucur. In sfârșit pot sa ma relaxez și eu.

Au revoir!