poate ca e îndeajuns doar sa respir, doar sa respir..

Music: Erik Hassel - Hurtful
Gânduri: Crezi în vise? Asa te-am găsit eu pe tine.
- - - - - - -

De ce-ai plecat?.. Tu nu ştiai că-n luna mai e luna primului păcat -Am fost aseară la doctor. De fapt am fost la mai multi doctori, doua spitale diferite la unu dimineața. Gonea mama cu mașina prin București de zici ca nu era adevarat. Se pare ca nu e apa în urechi ci eu chiar am otita deci în concluzie sunt sechestrata în casa azi.
S-au schimbat multe, foarte multe. Oamenii din jurul meu s-au schimbat îngrozitor de mult și ma sperie chestia asta. Si cel mai rău ma enervează ca nu știu când s-a întâmplat asta. De când au început sa se schimbe? De ce?
Am impresia ca sunt singura care a rămas constanta acum.. sau nu. Dacă am rămas, e clar, sunt fraiera. Dacă oamenii vor sa se schimbe eu de ce as sta împotriva lor. De ce i-as opri eu din schimbat? Nu am nici un drept și nu voi avea vreodată.
Dar chiar sunt fraiera! De ce ma agat în halul asta de "ce a fost"? Ma încăpățânez sa cred ca poate lucrurile își vor revenii și ne vom intra iar în normal. Ah.. cât de naiva pot sa fiu, nici mie nu-mi vine sa cred. Dar e păcat, păcat ca nu ma pot lecuii de naivitatea asta copilăroasa. Dar poate ca asta sunt eu, un copil, și am sa rămân un copil pana când viata se va hotăra sa-mi arunce o "bomba" d-asta frumoasa. Si presimt ca una din aceste bombe e pe cale sa explodeze. Ma întreb de ce.. :|

Nu mai știu nimic decât ca mi-e dor și doare. Nu mai știu nimic, nu mai vreau nimic. Nu mai știu sa mângâi nici măcar un pic.
Nu mai am chef de nimic, ma simt atât de prost. Ma doare urechea, îmi vâjâie capul, mi-e dor, mi-e somn, îmi fac griji..

Pa!