Si uite, sunt bune si temele la romana. Iti revine inspiratia.. si faci rost si de subiecte pentru blog. Aseara m-am chinuit ceva la tema; inceputul a fost mai greu, apoi ideile au inceput sa vina de la sine. Ce tema a fost? Ei bine, a trebuit sa construim in zigurat propria noastra personalitate. Ce mi-a iesit.. aa, da. Mai bine vedeti si singuri. :D
" Ce sunt eu? In esenta, o simpla persoana. Diferita? Poate, oricum fiecare e diferit in felul sau. Dar da, daca e sa o luam asa ma diferentiez de celelalte persoane. Poate pentru ca eu am mai multe masti, poate pentru ca am invatat sa imi ornamentez mai frumos mastile. Si poate, doar poate.. ca sunt intr-o continua schimbare. Uite, sunt o visatoare. Visez la o viata dulce, fara griji, fericita. Dar de multe ori se intampla ca cinci minute mai tarziu sa ma trezesc brusc la realitatea atat de diferita. Dar nu renunt. Caci ce mi-e viata fara lupta? Fara micile imbolduri ce ne animeaza trairile?
Urasc rutina, banalul. Dar involunat si eu ajung uneori prinsa in cercul infinit al rutinei. Si atunci? In momentele acelea am nevoie doar de o singura persoana pentru a ma lua de mana si a ma salva de acolo.
Daca e sa ma caracterizez in cateva cuvinte poate ca as alege "zapacita, fericita, usor demoralizata pe alocuri, saritoare" si toate astea sunt condimentate cu o usoara nuanta de ipocrizie. De ce? Pentru ca am invatat ca daca nu stii sa joci teatru, esti un om mort pe marea scena a vietii. Izul acesta de ipocrizie, masca aceasta pe care probabil o port si acum, s-a nascut dintr-o incapatanare inexplicabila ce ia forma iubirii. Sunt serioasa acum. In momentul de fata incerc sa fiu cat mai sincera cu mine, cu voi, cu hartia."
Pana aici m-a dus inspiratia. Nu stiu daca o sa ii placa dirigai, mie imi place la nebunie. Uneori ma uimesc si pe mine.
Pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu