Am ajuns la concluzia ca asta a fost una din cele mai ciudate perioade ale vietii mele. Nu mai sunt nici copila aceea speriata de la inceputul anului scolar, dar nu sunt inca nici o adolescenta matura si increzatoare in sine. Da, poate ca am dobandit o oarecare incredere in mine, dar nu este indeajuns. Cel putin eu nu cred ca e indeajuns.
M-am schimbat enorm, asta e de notat. Cum am mai spus, nu mai sunt o copila. M-am maturizat enorm in ultimele luni, dar nu indeajuns. Mai am inca de invatat. Dar pe moment cred ca am o mentalitate foarte diferita de cea de acum cinci, sase luni.
Ea a realizat asta. Ea mi-a deschis ochii. Ea mi-a spus de ce nu puteam eu sa imi aduc aminte ce faceam, ce gandeam acum sase luni. Nu mai am cum sa fac asta. Mi se pare copilaresc. Ne-am maturizat amandoua, si poate ca am facut-o prea devreme. Poate ca nu trebuia sa ne maturizam asa repede. Oricum..
Dovada? Postarile mele, nu mai sunt ce erau. Nu mai scriu cum scriam. Nu mai gandesc cum gandeam. Sunt aceeasi Anca, dar cu o mentalitate diferita. Asa ca, nu inteleg de ce ar trebui sa ma intorc la ce eram? De ce nu pot ramane Anca de acum, dar cu usoare modificari. Pot sa fac asta. Ca pana la urma, asta e procesul de maturizare, nu? Realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa schimbi la tine.
Acum stiu ce vreau. Nu ma mai pierd in vise si in dorinte. Stiu exact ce vreau sa fac, ce imi doresc de la viata. Nu mai sunt speriata. Gata, a trecut!
Pentru voi, toti cei ce m-ati cunoscut acum noua luni si stiti cum eram.. am doar un lucru sa va spun: m-ati cunoscut intr-o perioada ciudata a vietii mele. O perioada de transformare. Dar nu-i nimic, daca e sa gresesc undeva, stiu pe cine sa intreb.
"Doar tu, vreau sa fi doar tu. Nebunia, linistea si delirul meu. Intelegerea si drumul meu.. Doar tu, vreau sa fi doar tu. In mainile tale imi pun destinul, pentru ca traiesc doar pentru a sta mereu langa tine. Tu, stapana viselor mele, ramai in ele si fa-ma sa simt."
Pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu