Azi am iesit foarte devreme de la liceu. Singurul motiv pentru care imi place vinerea este ca ies foarte devreme si ca pot sa stau pana tarziu la calculator. De obicei, in timpul saptamanii, ma culc destul de devreme.
...
M-am trezit de dimineata, nu am stat prea mult pe acasa. Am plecat rapid la liceu; am luat-o pe jos pana la statia lui 34(nu venea nimic si nu aveam chef sa intarzii din cauza soferilor care stau 5 minute in plus sa-si bea cafeluta). La liceu am ajuns singura, ea cred ca a venit dupa mine.. sau era deja la liceu cand am ajuns eu. Nu stiu sigur. Ora de franceza a trecut uimitor de rapid. Am citit un text de cateva ori si am mai recitit o data(pe ascuns) ultimele capitole din "Moara cu noroc". Pe urma am avut doua ore cu diriga, mi-a adus o carte: "Meseria de a trai" de Cesare Pavese. Nu am apucat sa citesc prea mult din ea, insa am observat ca e un jurnal ce se intinde pe 15 ani. Cu toate astea cartea e destul de subtire. Adica, e subtire pentru un jurnal de 15 ani, ca daca e sa o luam din alt punct de vedere ea este destul de groasa, 369 de pagini.
Azi a fost cald, si chiar am stat afara in toate pauzele. M-am saturat sa stau inchisa in casa/scoala.
Am mai spus ca eu si ea vrem sa scriem o carte? Da, stiu ca suna ciudat, dar chiar vrem sa ne apucam de o carte. Momentan ne-am oprit asupra titlului: "Enchanté, mademoiselle!" Vrem sa facem un romance. Haha, da! Stiu ce credeti, "e asa pueril. Tipic pentru niste adolescente." Nu e asa? Spuneti ca nu e asa.
Poate ca romance-urile sunt prea siropoase si mult prea des intalnite, dar eu nu cred ca suntem inca pregatite sa ne avantam in alt gen de carti.
Cred ca o sa scriu un scurt rezumat, dar atentie, s-ar putea sa il mai schimbam. Inca nu am stabilit nimic sigur.
Emma, o tanara de nici 22 de ani s-a hotarat sa strabata Bucurestiul dintr-un capat in altul in cautarea "printului". Dupa multe relatii esuate se decide ca e timpul sa isi gaseasca alesul. Ce nu vede ea e ca "alesul" a fost tot timpul sub nasul ei.
Da, stiu ca nu pare interesant. Dar va jur, cartea o sa sune super bine in final! Oricum, azi cand veneam spre casa un scenariu mi-a trecut prin minte..
"Ii simtii prezenta si se intoarse brusc spre el. Vantul se juca putin cu parul ei blond si il lasa pana la urma sa ii incadreze la loc gatul palid. Statea in fata ei si privea in gol; nu avea chef de nimic. Emma se uita nedumerita la el si cu mainile tremurande ii cuprinse obrajii rosii de la alergat. Parul ii era ciufuluit, ochii tulburi si hainele stateau pe el in asa fel incat puteai sa juri ca erau prinse cu ace de siguranta.
-Ce ai, il intreba ea ingrijorata.. Victor! Uita-te la mine, ce ai?!
Barbatul isi ridica usor capul si ii sustinu privirea pret de cateva secunde. Se uita in ochii ei verzi parca hipnotizat. Ii zambi, fals, dar reusi sa zambeasca. Vroia sa o ia in brate si sa ii spuna tot ce ii trecea prin minte, dar in acelasi timp nu vroia sa o ingrijoreze si mai mult. Ii cuprinse palmele reci cu ale lui si ii soptii usor:
-Nimic, stai linistita.
Nu vroia sa ii dea drumul la maini. Palmele ei reci ii incadrau perfect obrajii fierbinti iar mainile lui, la randul lor se potriveau perfect cu ale ei."
Oook, gata, deja ma dor degetele. Hai, am plecat pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu