de pe podul suferintei, cad actritele.

Nu stiu cum sa incep aceasta postare. Nu imi vine nimic in minte, stiu doar ca vreau sa scriu; am nevoie sa scriu. Bine, fie. Am sa incep asa..

Ar fi cazul sa incetez cu toata abureala asta cu "sunt o zapacita! bla, bla." nu merge. Pentru ca stiu prea bine ca o fac intentionat. Stiu prea bine ca daca vreau pot fi o persoana cu picioarele pe pamant. Am incercat sa fac chestia asta.. Dar este cevacineva care imi spulbera orice zid ce il construiesc in apararea ideei asteia. Dar in mod ciudat imi place sa fac pe copilul, sa ma prostesc. Dar partea nasoala e ca la un moment dat s-ar putea ca lumea sa inceapa sa ma ia de fraiera. De aceea vreau sa incerc sa arat sa pot fii si eu o persoana matura, ca am momentele mele in care cu siguranta te poti baza pe mine daca ai vreo problema. Pentru ca pana la urma asta e adevarul, lumea chiar se poate baza pe mine. Bine, daca am chef.. nu de alta dar cand nu vreau sa ajut pe cineva imi pun rapid masca de "zapacita" si indepartez persoana respectiva.
Azi, ea mi-a spus ca se vede ca eu ii dau cu jet unei persoane. Ahaha, a fost super tare faza. Eram in ora de mate si evident ca nu ne ardea noua de scris asa ca ne-am luat cu vorba. Si din subiect in subiect am ajuns sa ne spunem..

"Ea: .. oricum la tine se vede clar ca ii dai cu jet.
Eu: Da? Serios?!
Ea: ..
Eu: Aaa! Adica, da! Normal."

Chiar nu realizasem ca eu incerc sa indepartez persoana respectiva. Chiar nu realizasem. Deci se pare ca pana la urma si eu pot sa fac asta. Ma simt bine.. intr-o oarecare masura. Da, cam asta am avut de zis.
Ah, apropo.. am schimbat tema pe blog, asta daca nu ati observat deja. :P

Pa!

cat poate sa imi placa!

Buna dimineata. Aaah, m-am trezit devreme, prea devreme. Dar mi-a trecut orice stare de somnolenta. M-am apucat sa citesc chestii pe net, sa-mi verific mail-urile, temele s.a.m.d. Si inevitabil am ajuns sa-mi verific si horoscopul. Aaah, am site preferat unde citesc toate asta. Imi place ca trateaza cu atata umor toate chestiile negative inca "chestiile" parca nu mai sunt chiar atat de negative. Oricum, azi am sarit peste horoscopul zilnic si am trecut la caracteristicile zodiei mele. Si ce am citit acolo m-a lamurit. Mi-am dat seama de o intamplare de mai de mult.

"Nici n-o sa pricepi de ce naiba nu vine sa SPUNA ce-l doare... Nu vine pentru ca este usor de ranit si îsi rumega mult timp durerea înainte sa izbucneasca. Si mai este si un nativ secretos."

Doamne, da! Am trecut prin chestia asta o data sau chiar de mai multe ori. Eu stiu concret de o singura data. Eram afara, cu grupul, si nu mai stiu ce s-a intamplat dar mie nu imi convenea ceva. Si la final de zi m-a intrebat ca de ce nu am spus ca nu imi convine ceva.. dar eu nu stiam cum sa explic. Adica, stiam ce aveam dar pur si simplu nu-mi gaseam cuvintele.

"Scorpionul nu vorbeste atât de mult ca tine si va fi greu sa-i intri sub piele si-n suflet. Adora stilul tau precis, clar, obiectiv, flexibilitatea si capacitatea ta de schimbare; singura problema este ca Scorpionul nu are NICI UNA din aceste calitati. Îi place sa stie ca lucrurile sunt "asa cum erau", schimbarile prea bruste îl destabilizeaza. Are la fel de multe toane ca si tine, numai ca, adesea, sunt mult mai discrete. Scorpionul asteapta sa te duci sa-l întrebi ce are, iar tu, cu atâtea lucruri de facut, poate ca nici n-ai sa observi ca îl framânta ceva."

Corect, corect. Nimic de obicectat. Hehe, uite de ce imi place mie sa citesc horoscopul si sa citesc despre zodia mea. Pentru ca indirect mi se raspunde la niste intrebari.

Pa!

si l-a privit asa minute-n sir..

"Si l-a privit asa minute-n sir. Si si-a jurat ca nu o sa il intrebe nimic. Si totusi.. vroia sa stie totul despre el. Dar era constienta ca intrebarile sale ar fi fost degeaba. Nu i-ar fi raspuns. Tine totul in el, pentru el, nimeni nu mai are voie acolo. In acel loc indepartat din inima lui."

Imi ador imaginatia. Deci jur ca imi iubesc ideile. Si ce-mi place cel mai mult? Imi vin in cele mai neasteptate momente. O sa imi fac un carnetel. Un carnetel micut in care am sa imi notez toate ideile astea care imi vin. O sa il tin tot timpul la mine, nu de alta, dar cine stie cand imi mai vine vreo idee. Si nu am de gand s-o irosesc. Mai citisem eu despre cineva care facea asa. Si la un moment dat avea un carnet intreg cu scene.. si fix cand vroia sa se apuce de carte l-a pierdut. Deci eu trebuie sa am mare grija! La cat de zapacita sunt.. oof, o sa imi pierd intr-o zi si capul.
Plus ca eu vreau sa ma apuc sa scriu o carte. Adevarul e ca aceasta idee a ramas in statul de "idee" de 2 ani incoace. Am inceput cu "fan fiction". Am continuat cu povestiri scurte si apoi, m-a lovit ideea. Am inceput sa scriu dar niciodata nu reuseam sa termin. Ma blocam pe la capitolul 10. Partea proasta? Nici nu puteam sa termin acea poveste, imi piereau ideile fix cand era "marea scena".
Oooh!

Pa!

dar el e atat de frumos. e un dezastru atat de frumos!

Azi am stat in casa toata ziua. O zi intreaga, doar eu si muzica. Mess? Ocazional. Am facut curat prin casa, apoi am facut clatite(nu de alta, dar zilnic se vorbeste despre clatite in jurul meu, trebuia si eu sa fac). In timp ce dansam faceam curat o gramada de idei mi-au zburat prin minte. Pentru poveste.. sa vedem.

"I-a simtit privirea in ceafa si cand s-a rotit usor pe scaun, cei mai albastrii ochi din Univers o cercetau curiosi si oarecum amuzati. Zambea. Chiar zambea? Ochii nu-i jucau farse? Spera sa nu. Cei mai frumosi ochi o priveau acum, fermecati. Si pe langa asta, zambea. Realizase de cateva secunde bune ridicolul situatiei, si totusi era prea uimita ca sa se ridice. Barbatul inalt ocoleste scaunul si de pozitioneaza in fata ei. Emma, saraca, da sa se ridice dar absorbita in albastrul ochilor lui nu ii observa piciorul. Se impiedica de piciorul omului, si vine de-a berbeleacul apucandu-se de servieta lui.
Speriata, rusinata si in acelasi timp confuza se agata de mana pe care i-o intinde si se verticalizeaza cam anevoie. Stia ca trebuia sa dreaga cumva situatia. Se facuse de ras.
-Va multumesc, aa..
-Victor.
-Emma, incantata. Acum, daca ma scuzati..
Blonda incerca sa mearga drept pana la iesire. Reusi printr-o minune."


Aaa, da. Ceva de genul asta.

la mile departare..

Mm, alta dimineata. Am dormit atat de bine aseara! Si azi m-am trezit cu un chef nebun de cafea cu lapte si paine prajita. Doamne, de cand nu am mai mancat atat de simplu la micul-dejun. O sa ma duc sa-mi pregatesc cat de curand.
Da, mai bine ma duc acum. Revin mai tarziu.

minte-ma frumos.

Azi nu am de gand sa schimb nimic. O sa uit toate tampeniile pe care le-am gandit ieri. O sa fiu eu!
Zapacita, indragostita, uituca, zgomotoasa, fericita. Anca.

schimba-ma!

Azi am avut o stare de tot rahatul! Nici macar vremea frumoasa nu m-a putut inveselii. Nici macar faptul ca l-am vazut, nici ca fetele de la mine din clasa au facut glume, nici macar discutiile interesante din pauze.. nimic. Nu am realizat ce e cu mine decat la finalul zilei. In ultimele ore am inceput sa realizez, treptat, de ce ma port asa. Acum stiu. Ma purtam asa pentru ca pur si simplu nu stiam cum sa ma port. Poate ca pentru voi nu are nici o noima ce spun eu acum, dar eu inteleg. M-am schimbat. Si nu stiu ce sa cred. M-am pierdut pe mine undeva intre randurile acestui blog, undeva intre zambetele aruncate oamenilor de pe stada, undeva intre discutiile zilnice. Undeva in rutina.
In ultimul timp trec de la o stare la alta cu viteza unui roller-coaster. Azi sunt fericita si ma simt genial. Am impresia ca pot face orice, ca pot cuceri lumea.. iar maine, cad in cea mai adanca prapastie posibila si nimeni nu are vreo sansa sa ma scoata de acolo. M-am pierdut pe mine. Nu ma mai cunosc. De ce am realizat asta? De ce tocmai acum? Pentru ca azi am analizat lumea.. am stat si am privit. M-am uitat la fiecare in parte. Si am vazut ca fiecare se facea remarcat prin ceva. Fie prin calitatile lor, fie prin defectele pe care si le arata sau nu.
Am incercat sa devin independenta.. nu stiu daca am reusit. La naiba! Nu stiu daca am facut bine sau daca fac bine ce fac. Haha, asta cred ca se numeste "criza de personalitate" nu? Doamne!
Imi e frica, daca o sa ma schimb ingrozitor de mult si lumea o sa inceapa sa ma evite? Daca o sa fac ceva gresit si o sa ii alung pe toti de langa mine? Daca..
Decat sa pierd ce am acum prefer sa raman fata draguta, care ajuta pe toata lumea si zambeste tuturor. Si totusi.. in acelasi timp stiu ca am mult, mult de pierdut daca o sa o tin tot asa. De ce imi e frica sa zic "nu" ?! De ce imi e atat de frica sa raman singura? De ce ma tem de singuratate? Daca e sa fiu sigura de un lucru.. acesta e. Imi e frica sa fiu singura. Uitata.
Dar poate ca exagerez.. dar poate ca sunt paranoica. Si poate ca imi caut singura nod in papura. Dar pana la urma nu eu dau verdictul. Ei sunt cei care decid.
Atat am avut de spus. Trebuia sa ma descarc.
Pa!

jucaria destinului, victima istoriei.

Incep sa cred ca dorintele chiar functioneaza. Aseara am adormit repetandu-mi "sper sa fie frumos maine, sper sa fie frumos maine" Ia ghici. E maine si e frumos. Ma intreb daca diseara o sa imi pun alta dorinta.. o sa se indeplineasca? Aah, ce frumos ar fi! Dar ce dorinta? Mm, trebuie sa ma gandesc putin la asta. Nu vreau orice fel de dorinta, vreau una mai speciala. Ceva ce-mi doream de mult.. ceva interesant. Si totusi, daca ma alarmez degeaba? Iar ziua de azi a fost doar o frumoasa coincidenta? Urasc cel mai mult cand am impresia ca s-a intamplat ceva frumos multumita.. nu stiu, sa spunem dorintelor sau pentru ca am visat asta, ca apoi sa aflu ca a fost doar o coincidenta sau ca cineva stia ca vreau asta si a aranjat(desi faza cu aranjatul nu s-a intamplata pana acum, cine s-o faca?) toata treaba.

cum am ajuns atat de departe?

".. as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut.
Ca timpul se turti-ntre noi,
Si ora, lovita, se sparse-n minute."

Cam asta e o parte dintr-o poezie pe care trebuie sa o invat. Am citit mai multe aseara, dar asta suna cel mai bine. Oh doamne, in afara de propozitia cu "ora" nu am retinut mai nimic din ea. Si imi trebuie sa o stiu pentru azi. Ah, am timp, o invat in metrou.
Da, e clar! Nu pot trece patru zile linistite fara ca eu sa nu fac o gafa. Nu o sa explic, nu vreau sa ma chinui sa-mi amintesc. Cert e ca fac gafe dupa gafe.

Azi m-am trezit(a se citi: am fost trezita -de mai multe ori chiar- de sor-mea, telefon, tata si telefon din nou) la 7 jumatate. Nu mi-a venit sa cred cat era ceasul. Imi venea sa injur persoana care sunase. Aah! Macar sunt singura acasa.. si totusi. Vroiam sa dorm. Ce e atat de greu de inteles? Si pe deasupra desteapta de sor-mea mai ma pune sa-i descarc si nu stiu ce program. As mai comenta, dar stiu ca imi citeste blog-ul si nu am chef sa ma cert cu ea diseara cand ajung acasa.
E urat afara. Dar urat cred ca e putin spus. Ploua si e frig iar si e innorat si.. e urat, ce sa mai ma complic. Nici nu imi vine sa ies din casa. N-am nici un chef sa ma plimb cu umbrela dupa mine. Si pe deasupra o sa se mai si holbeze lumea la mine. Urasc chestia asta cel mai mult. Ah, ma duc sa ma spal pe cap. Ca pe urma chiar nu mai am timp. Iar incep la 11.

Pa!

hai sa ne jucam de-a fericirea, vrei?

E aproape noua dimineata. Noua dimineata si eu tot nu m-am trezit. Dorm pe mine. Doamne, am dormit prea bine aseara! Nu cred ca am visat ceva. Nu, am fost prea obosita. Oh, oh. Azi ma duc iar la liceu. Nu vreau, prefer sa stau in casa, sa citesc, sa cant, sa visez.
Da, ieri am iesit in parc. A fost super tare. Cred ca incepe sa-mi placa toata treaba cu "mama-nu-mai-este-in-preajma". Am fost in Herastrau.

Ah, ma plictisesc. Vreau sa gasesc niste blog-uri bune.. nu de alta, dar imi place sa citesc si despre ce scriu altii. Stiti vreunul?
Apropo, am pus un c-box. Puteti lasa mesaje, ca doar pentru asta e. Serios acum, chiar puteti lasa mesaje, imi place sa raspund.
Momentan atat.. nu mai am ce sa spun.

Pa!

si iar o luam de la capat.

Sunt nehotarata. Sunt a naibi de nehotarata! Iar am vazut ceva ce-mi place, iar am schimbat tema pe blog. Si asta in mai putin de 3 zile. Da, bine, o sa raman la asta. Nu am de gand sa o schimb. Promite cineva ca ma plesneste daca mai schimb tema mai devreme de 3 saptamani? Multumesc.
Vreau sa ies afara, sa alerg sa ma joc. Am un chef nebun sa rad, mai mult ca niciodata. Asta poate pentru ca ieri nu prea am iesit din casa? Sau daca am iesit a fost doar ca sa iau metroul pana la ea si apoi sa intru inapoi in casa? Ciudat.
In ultimul timp am ascultat Madonna foarte, foarte mult. Atat piesele vechi cat si cele noi. Nu imi vine sa cred cat de mult imi place. Si tipa se tine bine. Ati vazut cum arata? Sincer acum! Mult prea bine pentru varsta care o are.

Saptamana asta sunt "singura". Mama a plecat in Germania cu unchiul meu iar tata e la servici cam jumatate din toata saptamana(lucreaza in ture=sta si noaptea). Asa ca eu trebuie sa am grija de casa. Mie imi convine, de mult vroiam sa fac asta. Sa vad daca sunt in stare sa am grija de casa. Vineri a fost o "mostra" din ce va veni. Mi-a placut, chiar mi-a placut. Haha, la 3 dimineata eu faceam friganele. Doamne! Ce seara.

Nu prea am multe de spus acum. Cred ca o sa editez postul diseara daca e sa se intample ceva nou.
Pa!