18 decembrie 2013

pure.

Music: Ellie Goulding - Explosions
Gânduri: “Stop fighting yourself and start fighting for yourself.”


Văd o copilă cu ochi naivi şi părul în vânt ce trece alergând pe lângă mine. E vară, e atât de cald încât totul pare suspendat iar parfumul ce-l lasă în urmă îmi aminteşte de mare, de briză, parfum, ochi închişi, vânt, aşa că fug după ea.
Nu ştiu încotro mă duce, nu ştiu de ce aleargă însă o urmez orbeşte pe străzi uitate de timp şi în cale îmi ies vechi fantome, chipuri pe care le-am dat uitării. Nu le dau importanţă, nu mă pot atinge, aşa că îmi continui fuga nebunească şi o văd pe copilă cum intra într-o clădire şi mă opresc. Nu vreau. E rece şi prăfuit dar ea intră fără nicio problemă, de parcă locul acela e altarul ei, protejat, sfânt. O urmez timidă şi mă conduce pe coridoare lungi, pline de amintiri, pline de praf. Îmi plimb mâna de-a lungul pervazului alb şi încep să-mi amintesc lucrurile pe care am încercat atât de mult să le uit. Şi o văd pe fata cu ochii inocenţi cum aleargă de mână cu tine, suflete, o văd cum scrijeleşte pe bănci versuri aiurea, cum îţi spune că ţi-a văzut inima bătând nebuneşte pe holul de la etajul I. Îl văd pe băiatul meu ars de soare cum închide un dulap, o văd pe copilă cum oftează de la pervaz şi cum varsă lacrimi amare la finalul primului ei an.
Mă simt ca o străină acolo, nu am ce căuta pe coridoarele astea, locul meu nu este aici. Cobor scările şi îmi plimb mâna de-a lungul peretelui pe care o dată trasesem cu degetele pulsul inimii tale şi fug. O închid acolo şi fug. Nu am să mă mai întorc.
Image and video hosting by TinyPic

24 noiembrie 2013

atlas.

Music: Lana Del Rey - Blue Jeans
Gânduri: “I will destroy you in the most beautiful way possible and when I leave, you will finally understand why storms are named after people.”


Afară plouă iar ceru-mi pare că se va rupe în două. E frig şi vânt şi ceaiul e singurul în care mai văd speranţă. Afară e oribil şi totuşi îmi place senzaţia, senzaţia că totul stă în ceai, că fiecare celulă şi moleculă din corpul meu este dependentă de căldura ceaiului.
Camera-mi miroase a mandarine şi e bine. În curând o să fiu înconjurată de mirosul familiar de scorţişoară şi vanilie şi măr copt. Totul o să fie bine, asta-mi place să cred.
Vine Decembrie şi în albul zăpezii sale eu văd linişte şi fericire, văd o lume amorţită de iubire şi căldură. În mod paradoxal, Decembrie pentru mine înseamnă căldură. Mi-e bine.
Image and video hosting by TinyPic

28 august 2013

aripi.

Music: Daughter - Youth
Gânduri: “I tried to drown my sorrows, but the bastards learned how to swim.”


Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place vara, de fapt, aş putea vorbi o lună întreagă despre cât de bine este vara, însă nu e destul. Nu e destul ca vara să fie anotimpul meu preferat.
Am fost întotdeauna genul acela de persoană care se plimbă fără pic de atenţie pe linia subtire de mijloc dintre... ei bine, dintre orice. Numiţi-mă nehotărâtă, cu capul în nori sau în orice fel doriţi, însă nu pot alege un lucru de sine stătător de care să mă agăţ şi să-mi placă. De fapt, cred că în cei optsprezece ani ai mei, nu am găsit un lucru care să mă mişte în aşa hal încât să simt că-mi fuge pământul de sub picioare dacă n-o să-l am. Nu am avut nicio pereche de pantofi pe care s-o vreau cu disperare şi pe care să-mi cheltui alocaţia pe trei luni, nu am văzut nicio bluză pe care s-o vreau şi s-o port până la destrămare. Cu unele cărţi am mai trăit unele poveşti de dragoste intense dar care s-au consumat într-un final, dar pe care le port încă în suflet. Cu muzica m-am înţeles întotdeauna bine. Avem o înţelegere. Găsesc melodii, mă îndrăgosesc, le ascult până ajung să le urăsc şi apoi trec mai departe la altele. Sunt un Don Juan fără ruşine când vine vorba de muzică, conştientă, desigur, că în cazul meu şi al muzicii nu există reciprocitate.
Mi s-a spus superficială, m-am supărat şi apoi mi-a trecut. De fapt nu mă interesa, ce mă deranjase pe mine a fost faptul că m-am făcut de râs. Plâng până îmi dau sufletul afară şi apoi mă intreb de ce plâng. Poate chiar sunt nebună.
Sunt copilul născut toamna, sunt copilul care iubeşte vremea aceea nesigură, care te bagă în dubii. E cald sau răcoare azi, e nebună sau pur şi simplu diferită? Ah! Acum vreau frunze şi ciocolată cu caramel şi eşarfe simpatice în culori tomnatice.
Image and video hosting by TinyPic

20 august 2013

c'est la vie.

Music: Augustana - Boston
Gânduri: “And when you see me, jump into my waiting arms, kiss my lonely lips.”


Astăzi am făcut curăţenie. În birou şi în suflet. Spun birou şi nu camera mea pentru că în biroul acela, printre sertare şi cărţi au stat înghesuite amintirile ultimilor patru ani. Pentru mine, amintirile cele mai vii pornesc din rândurile scrise în ora de română pe o foaie oarecare dintr-un caiet. Sau la sociologie, sau geografie când nu eram atenta la femeia masiva din spatele catedrei, sau la franceză când scriam postări pentru blog.
Am aruncat aproape tot. Am făcut teancuri, teancuri şi le-am etichetat cu "de aruncat" şi într-adevăr le-am aruncat. Nu m-am gândit de două ori înainte să fac asta, chiar dacă mereu am fost genul de persoană care se uită de două, trei, chiar patru ori înapoi până să se decidă dacă lasă totul în urmă. Şi am lăsat, fără regrete.
Însă două foi nu am fost în stare să arunc. Două foi rupte din două agende diferite, scrise la distanţă de 3 ani. O foie marchează începutul a ceva foarte important pentru mine şi cealaltă sfârşitul altui lucru ce a însemnat foarte mult la un moment dat. Bănuiesc că nu este indicat pentru suflet să te ataşezi foarte tare de amintiri. Dar bănuiesc că nu e bine nici să treacă momentele pe lângă tine fără să îţi încleştezi pumnul măcar în jurul uneia.
Astăzi sunt mândră de mine.
Image and video hosting by TinyPic

15 iulie 2013

greu.

Music: Mumford and Sons - Babel
Gânduri: zori de zi


Este greu, într-adevăr, să te reinventezi. Sau, nu ştiu, mie îmi este greu să mă reinventez. Cel puţin acum.
De mici copii suntem întrebaţi de mătuşile amuzate de drăgălăşenia noastră "Ce vrei tu să te faci când o să fi mare?" Şi în momentul acela, fără să stăm pe gânduri, răspundem prompt: doctor, actriţă, om de ştiinţă, profesoară sau cântăreaţă. Eu am spus egiptolog şi toată lumea a fost fericită. Nu ştiu acum dacă fericirea lor provenea de la acest cuvânt, poate prea mare, pentru un copil de 6 ani, sau poate pentru că erau mulţumiţi că banii daţi pe cărţile de la RAO din seria LaRousse junior şi Ce şi cum, nu au fost aruncaţi pe fereastră, însă vestea şi determinarea mea i-au făcut fericiţi.
Dar nu puteam rămâne un copil de 6 ani pentru totdeauna. Fetiţa a crescut iar în clasa a 5a, dupa ce a primit câteva roluri de povestitor în cadrul unor spectacole organizate de şcoală, a anunţat foarte serios că ea vrea să se facă actriţă. Apoi a venit clasa a şasea şi am auzit un cuvânt interesant şi am mai auzit că dacă lumea o să te cunoască după acest cuvânt nou, o să câştigi mulţi bani. Aşa că am aruncat visul de a deveni actriţă în cutia cu "copilării" şi am rectificat: "O să fac Facultatea de horticultură!" Desigur că această fază a trecut rapid şi am început să scriu. Orice. Povestiri, îmi notam visele, îmi imaginam interviuri şi mă prefăceam că prezint ştirile şi, desigur, nelipsitul jurnal. Şi atunci am ştiut. În clasa a opta eram deja sigură: o să ajung o jurnalistă cunoscută, am să scriu şi o carte şi am să schimb cumva mentalitatea asta stupidă a presei din zilele noastre. Şi apoi am intrat la liceu. Au apărut schimbări, au apărut noi priorităţi însă viitorul mă aştepta încă zâmbind, cu un pix şi o foaie pe birou. În clasa a zecea am cochetat cu ideea unei cariere în psihologie însă ideea a fugit la fel de repede cum a venit. Tot cel mai bine mă simt cu pixul în mână, sau, în fine, cu degetele lipite de tastatură în cazul de faţă. În timp ce urmam nişte cursuri de jurnalism în clasa a unsprezecea am ştiut că trebuie să merg mai departe cu această pasiune.
În clasa a doisprezecea am încasat o minunată lovituă sub centură. Cineva mi-a povestit despre Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Mi-a plăcut, chiar m-a încântat ideea, mai ales că în generală avusesem o adevărată pasiune pentru limba japoneză. Aşa că i-am spus mamei că mi-ar plăcea să încerc. Ea a înţeles că renunţ la Jurnalism şi a respirat uşurată. Lucru ce mi s-a părut foarte ciudat. Aşa că am ruga-o să îmi explice. Şi uite aşa, am aflat că familia mea nu ar fi fost de acord cu ideea mea de a urma Jurnalismul. Aşa că, un an întreg, de dragul lor am încercat să mă axez pe FLLS.
Şi iată-mă astăzi, cu o săptămână până la admiteri, în plină sesiune de înscrieri la facultate, stau şi tastez, gândindu-mă că dacă îmi aştern cumva negru pe alb gândurile o să găsesc un minunat fir roşu de care o să trag şi o să-mi aranjeze toate gândurile frumos, în ordine, eventual îmi mai face şi un ceai.
Şi atunci, mă gândesc, ce-i mai bine de făcut? Am o aşa vraişte în cap încât aprope că mi-e frică să ies mâine din casă; şi mâine am stabilit că mă duc să mă înscriu.

2 iulie 2013

vis în şoaptă.

Music: E.M.I.L. - Rămân la fel
Gânduri: “I never stopped loving you. Not even for a second. Even when I hated you.”

Visam că ploua încet, timid şi îmi plăcea şi-mi strângeam mai mult puloverul pe corp şi linişte, atât de multă linişte. Pârâul curgând şi focul mocnind şi vântul lovind cortul şi atât. Iubire şi linişte, asta visam.

19 martie 2013

o zi.

Music: 3 Doors Down - Landing in London
Gânduri: "There's some people in this world who you can just love and love and love no matter what."

Într-o bună zi o să mă trezesc şi am să-mi sărut iubirea pe obraz. Am să-mi sărut cuminte iubirea pe obraz şi am să zâmbesc. Voi zâmbi pentru că, fie afară cer senin, ploi sau rafale de vânt, la mine în dormitor o să fie cald şi soare iar iubirea-mi va dormi liniştit, netulburat în timp ce eu mă strecor din aşternuturi. Mă voi duce la bucătărie şi am să-i fac omletă şi pâine prăjită şi suc de portocale iar mie o cafea. Şi in momentul acela când pâinea sare din prăjitor şi cafeaua dă în clocot voi şti, voi şti că îl iubesc mai mult decât orice şi aş da un regat să-l ştiu fericit.
Ţi-aş aduce ziarul şi m-aş cuibări lângă tine cât l-ai citi. Te-aş lăsa să-mi pictezi corpul cu degetele în timp ce citeşti un nou articol. Ti-aş încălzi picioarele cu ale mele şi ne-am uita împreună la filme aiurea. Şi asta ar fi tot ce mi-aş putea dori vreodată într-o dimineaţă leneşă de sâmbătă.

4 martie 2013

ghiocei.

Music: Sade - Still in love with you
Gânduri: I really fucked it up this time, didn't I, my dear?

Oasele se dezmorţesc şi crengile trosnesc cu bobocii ce vor exploda cândva când soarele ii va imbratisa mai strans ca acum.
E cumva viaţă rătăcită prin parcurile pustii şi tufişurile părăsite şi goale. Cumva natura a început să respire din nou, să alunge griul, să-mi aducă pomii verzi înapoi. E un zâmbet schiţat de cer, e un zbor timid de păsări, e o căldură ce-mi intră-n vene. Şi viaţa curge prin ele şi renaşte sub semnul unui verde crud. Şi viaţa e mai frumoasă primăvara. Şi băiatul meu ars de soare îmi zâmbeşte şi vântul i se joacă-n păr şi îl răsfiră iar eu mă rog să nu uit această imagine. Mă rog să mi-l am mereu în gând şi mereu aşa, lângă mine: zâmbind şi cu buzele şi cu ochii şi cu ridurile fine şi cu oasele şi cu corpul, cu mâinile şi nasul, cu limba şi cu săruturile, cu totul, el, un zâmbet.
Asta este singura imagine pe care o vreau când mă voi gândi la primăvara asta, orice ar fi.
Image and video hosting by TinyPic

25 februarie 2013

o altă iubire.

Music: Sugarcult - Pretty Girl
Gânduri: un alt barbat va scoate cuţitul pe care cândva l-ai înfipt fără milă şi poate tot el îl va înfinge-nc-o dată. ce dacă iubirea e moartă, dar viaţa trăieşte şi viaţa va naşte o altă iubire, şi-o altă iubire mă naşte pe mine ca să găsesc... o altă iubire.


Îmi cer scuze pentru că sunt o persoană dificilă.
Îmi cer scuze, suflete, că nu ştiu să te înţeleg, dar eu visez la iubire, nu mă înţelegi şi tu?! Nu vezi că umblu, alerg, cad, rănesc, iert şi uit, totul de dragul iubirii?! Pentru că ştiu, suflete, ştiu că dacă nu renunţ la marea mea iubire, cumva, nici ea, nu va renunţa la mine. E trist, sufletul meu, căci nimeni nu mai ştie să iubească şi toţi se pierd şi aleargă după iluzii, după vechi năluci si vechi dureri.
Cum e, suflete, facem răni peste răni şi apoi punem praf peste ele? Cum e, suflete, spune-mi tu! Cum uităm de cicatrici, cum învăţăm să trăim cu ele ca mai apoi să ne lăudăm că am supravieţuit? Căci cu toţii suntem speriaţi şi cu toţii fugim din calea durerii si totuşi rănim, îi rănim pe alţii mai adânc decât am putea suporta noi înşine şi o ştim şi totuşi o facem. Rănim ca să nu fim răniţi la rândul nostru. Rănim ca să ne simţim puternici. Rănim ca să îngropăm durerea noastră.
Image and video hosting by TinyPic

31 ianuarie 2013

cineva, înaintea ta.

Music: Pink Floyd - Comfortably numb
Gânduri: I get it now. I get it. The things you hope for the most, are the things that destroy you in the end.

M-a prins apusul în Bucureşti pe drumuri.
Nu am crezut că mă mai poate impresiona ceva în oraşul ăsta obosit şi îngheţat. Dar uite că se poate. Uite că, după atâta frig şi îngheţ şi geruri, soarele a reuşit să strălucească acum, la apus. Începe oare să se dezmorţească şi el?
Aş, cât de mult mi-aş dori să fie mâine o zi de primăvară, cu miros de iarbă verde abia răsărită şi cu boboci ivindu-se timid pe ramuri, cu cer senin şi puţină răcoare de primvăvară.
Căci viaţa este întotdeauna mai frumoasă primăvara.
Image and video hosting by TinyPic

3 ianuarie 2013

inceput.

Music: Adele - Rolling in the deep
Gânduri: whatever happens tomorrow, we've had today.


"Incepe si tu ca tot omu' cu un La multi ani!" mi-am spus.
Ei bine, La multi ani! Ei bine, am mai lasat un an in urma si, ei bine, intr-un final, m-am hotarat sa las multe, multe alte lucruri in urma si, mi-e teama ca printre ele se afla si blog-ul. Mi-am cumparat o agenda(ooo, da! ati citit bine) si am de gand sa ma tin de ea(mi-am promis) si am de gand sa fac schimbari anul asta, schimbari de care sa ma tin, mai ales ca 2013 pentru mine reprezinta in sine un an al schimbarilor.
In rest mi-e bine, sunt fericita, sunt intr-adevar fericita! Si asta cred ca ajunge.